Membru din: Vin Iul 06, 2007 6:39 am Mesaje: 11 Localitate: Arad, Rom
Citat:
De fapt din formularea lungă din v. 19 rezultă că apostolii au fost trimişi să facă discipoli ai lui Iesus prin actul botezului, iar abia după aceea (conf. V. 20) să îi înveţe doctrina creştină pe care o primiseră discipolii de la Iesus. Aceasta este în contradicţie cu realitatea, conform căreia, cineva poate deveni discipol (adept, urmaş) al lui Iesus numai după ce învaţă şi acceptă doctrina Lui; iar ca dovadă exterioară că a învăţat-o şi este de acord să o respecte, el este botezat, intrând astfel în rândul discipolilor lui Iesus. În concluzie, nimeni nu devine discipol (adept) al lui Iesus prin botez, urmând ca după aceea să înveţe şi să accepte doctrina Lui; ci devine discipol prin învăţarea, acceptarea şi însuşirea în viaţa practică a doctrinei lui Iesus, iar abia după aceea cere să fie botezat în Numele Lui, ca act vizibil prin care recunoaşte şi mărturiseşte că a devenit discipol al lui Iesus prin credinţa în El şi în toată învăţătura Lui transmisă prin apostoli. Vezi şi compară v. 19 şi 20 din această traducere, şi cu Mc. 16:15,16 unde Iesus trimiţându-i pe apostoli în toată lumea le spune să predice (adică să îi înveţe pe oameni) Evanghelia (adică doctrina creştină a lui Iesus), şi cel crezând-o (adică acceptând-o cu mintea şi trăind-o cu viaţa) va fi salvat. Vezi şi relatările referitoare la botez în 1 Cor. 1:12,13; 10:2; Fapte 8:16; 10:48; 19:5; Rom. 6:3; Gal. 3:27,28; Col. 2:12. De altfel şi apostolii au devenit discipoli prin învăţarea şi respectarea mai întâi a învăţăturii predate lor de către Iesus, şi numai după aceea au fost botezaţi în Numele Lui; primind în final, înaintea înălţării la cer a Învăţătorului, autoritatea de a proceda mai departe. Pentru că apostolii nu au plecat şi au început să îi boteze pe oameni şi să îi facă astfel discipoli creştini ai lui Iesus, urmând ca după aceea să înceapă să le predea învăţătura Lui; ci, mai întâi i-au învăţat noua concepţie a lui Iesus despre salvare, apoi pe cei care au acceptat-o teoretic şi prin trăirea în conformitate cu ea, i-au botezat; plecând apoi în alte locuri pentru a forma în acest mod alţi discipoli pentru Iesus. Aşa s-au format primele adunări locale ale discipolilor lui Isus Hristos, aspect care rezultă clar din modul în care a procedat Pavel pentru formarea primelor adunări creştine în călătoriile lui misionare. În „Compediu la istoria bisericii” ediţia a XIII-a de Karl Heussi, se afirmă: Botezul era precedat de o instruire etică; şi, se presupune, de o scurtă predică (kerygma) despre Hristos. Din întrebările puse candidaţilor la botez a luat naştere şi declaraţia de credinţă pentru botez; în forma sa cea mai veche era o declaraţia de credinţă în Hristos, forma sa mai târzie era triadică (cea lungă). Vechea formulă romană păstrată într-o scrisoare a lui Marcellus din Ankira către papa Iulius I din Roma, era: Cred într-un Dumnezeu-Tată Atotputernic şi în Hristos Iesus – Fiul Său Cel Singur – născut, Domnul nostru, Cel născut din Spirit Sfânt şi fecioara Maria, Cel crucificat sub Pontios Pilatos şi îngropat, înviat a treia zi dintre morţi, suit în ceruri, şezând la dreapta Tatălui de unde vine să judece pe vii şi pe morţi; şi într-un Spirit Sfânt, într-o adunare sfântă, într-o iertare de păcate, într-o înviere a cărnii. Amin.
Apropo de acesta când s-a realizat traducea ortodoxă a fost omis intenţionat "kai" adică "şi" din limba greacă adică din LXX cât şi din Codexul Ebraic s-a omis corespondentul "ue" de la începutul versetelor. Astfel în BOR este oarecum corect din acest punct de vedere chiar că ei au obiceiul de a boteza prunci. Dar în ediţia Regele Carol II care a apărut cu u an mai înainte este interesant că acest "Şi" apare în fiecare început de verset în cadrul unui subcapitol la fel ca în limba originală de unde s-a tradus.
Dar, pr. D. Cornilescu nu s-a gândit că rezultă o greşeală când în v. 20 a tradus incorect acest "şi" care dă înţelesul că după botez urmează ca ucenicii să înveţe poruncile Domnului Iesus.
Pentru cei menţionaţi în cartea Faptele Apostolilor nu a fost nevoie ca ei să fie ucenicizaţi o perioadă lungă de timp înainte de botez deoarece ei nu erau strãini de scripturi, pe care de atfel le-au păzit, şi printr-o scurtă predică cum a fost cea a Apostolului Petru ei au putut fi aduşi la zi, devenind astfel pregătiţi să îl primească pe Mesia în inimă. Unii spun că situaţia a fost diferită căci ei sunt numiţi "bărbaţi izraeliţi" şi astfel erau credincioşi în Dumnezeul lui Israel şi aşteptau pe Mesia, dar totodată se spune că cele două pâini de Cincizecine (Shavuot) reprezintă amestecul de făină nou (fresh) care este curat din care se fac paştile la care adăugând dojdie creşte într-un aluat mare care se ajunge de două pâini, atât pentru Israel cât şi pentru neamuri. Pe de altă parte cei care nu sunt de acord că la începutul evenimnetelor din cartea Faptele Apostolilor se putea vorbi de neamuri spun că o pâine se referă la Casa lui David (Iuda) şi o pâine se referă la Casa lui Israel (Efraim) căci ambele case aveau la festival reprezentanţi care s-au suit în perelinaj la Ierusalim.
Aştept păreri şi comentarii despre această notă care încheie evanghelia după Matei, care acum este mai substanţială decât în Ediţia II. Aici este doar un mic extras citat de acolo pe care l-am cometat, căci apare şi pe pagina de "download" a notei.
_________________ Florin.
Ultima oară modificat de OryNider pe Mie Iul 09, 2014 6:34 pm, modificat 1 dată în total.
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator
Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum Nu puteţi publica fişiere ataşate în acest forum