traducereafidela.uv.ro

De fapt din formularea lungă din v. 19 rezultă că apostolii au fost trimişi să facă discipoli ai lui Iesus prin actul botezului, iar abia după aceea (conf. V. 20) să îi înveţe doctrina creştină pe care o primiseră discipolii de la Iesus. Aceasta este în contradicţie cu realitatea, conform căreia, cineva poate deveni discipol (adept, urmaş) al lui Iesus numai după ce învaţă şi acceptă doctrina Lui; iar ca dovadă exterioară că a învăţat-o şi este de acord să o respecte, el este botezat, intrând astfel în rândul discipolilor lui Iesus. În concluzie, nimeni nu devine discipol (adept) al lui Iesus prin botez, urmând ca după aceea să înveţe şi să accepte doctrina Lui; ci devine discipol prin învăţarea, acceptarea şi însuşirea în viaţa practică a doctrinei lui Iesus, iar abia după aceea cere să fie botezat în Numele Lui, ca act vizibil prin care recunoaşte şi mărturiseşte că a devenit discipol al lui Iesus prin credinţa în El şi în toată învăţătura Lui transmisă prin apostoli. Vezi şi compară v. 19 şi 20 din această traducere, şi cu Mc. 16:15,16 unde Iesus trimiţându-i pe apostoli în toată lumea le spune să predice (adică să îi înveţe pe oameni) Evanghelia (adică doctrina creştină a lui Iesus), şi cel crezând-o (adică acceptând-o cu mintea şi trăind-o cu viaţa) va fi salvat. Vezi şi relatările referitoare la botez în 1 Cor. 1:12,13; 10:2; Fapte 8:16; 10:48; 19:5; Rom. 6:3; Gal. 3:27,28; Col. 2:12. De altfel şi apostolii au devenit discipoli prin învăţarea şi respectarea mai întâi a învăţăturii predate lor de către Iesus, şi numai după aceea au fost botezaţi în Numele Lui; primind în final, înaintea înălţării la cer a Învăţătorului, autoritatea de a proceda mai departe. Pentru că apostolii nu au plecat şi au început să îi boteze pe oameni şi să îi facă astfel discipoli creştini ai lui Iesus, urmând ca după aceea să înceapă să le predea învăţătura Lui; ci, mai întâi i-au învăţat noua concepţie a lui Iesus despre salvare, apoi pe cei care au acceptat-o teoretic şi prin trăirea în conformitate cu ea, i-au botezat; plecând apoi în alte locuri pentru a forma în acest mod alţi discipoli pentru Iesus. Aşa s-au format primele adunări locale ale discipolilor lui Isus Hristos, aspect care rezultă clar din modul în care a procedat Pavel pentru formarea primelor adunări creştine în călătoriile lui misionare. În „Compediu la istoria bisericii” ediţia a XIII-a de Karl Heussi, se afirmă: Botezul era precedat de o instruire etică; şi, se presupune, de o scurtă predică (kerygma) despre Hristos. Din întrebările puse candidaţilor la botez a luat naştere şi declaraţia de credinţă pentru botez; în forma sa cea mai veche era o declaraţia de credinţă în Hristos, forma sa mai târzie era triadică (cea lungă). Vechea formulă romană păstrată într-o scrisoare a lui Marcellus din Ankira către papa Iulius I din Roma, era: Cred într-un Dumnezeu-Tată Atotputernic şi în Hristos Iesus – Fiul Său Cel Singur – născut, Domnul nostru, Cel născut din Spirit Sfânt şi fecioara Maria, Cel crucificat sub Pontios Pilatos şi îngropat, înviat a treia zi dintre morţi, suit în ceruri, şezând la dreapta Tatălui de unde vine să judece pe vii şi pe morţi; şi într-un Spirit Sfânt, într-o adunare sfântă, într-o iertare de păcate, într-o înviere a cărnii. Amin.